Sunt zile in care ma trezesc dimineata cu speranta in suflet...cu un soi de bucurie, bucurie ca a mai trecut inca o zi si va mai trece inca una...Zilele trec, trec atat de incet uneori, le simt cum imi apasa sufletul, si parca nici aerul nu imi ajunge atat de mult cat asi avea nevoie...sau poate ca senzatia ca "ceva " ma strange in piept e atat de intensa incat..cine mai stie?! PLOUA...Doamne, cat de frumos e sentimentul pe care-l incerc...as vrea sa stau langa o teracota, la caldura, sa privesc flacarile cum se imbratiseaza pe pereti, sa ascult intr-o liniste deplina cantecul ploii, sa-mi las gandurile sa zboare si sa ploua cu suflet...Ciudat...azi, sunt si nu sunt trista...sunt pentru ca nici azi ca in nici o alta zi nu ma pot impaca cu rautatea din oameni...si ma lovesc de ea, sau pur si simplu EA ma loveste, si sunt fericita, caci asa cum am stiut intotdeauna in adancul sufletului meu...voi existati! ...VOI care poate suferiti si voi, dar care ati inteles o farama din tristetea si singuratatea mea in momentul in care mi-ati trimis gandurile voastre...stiti ca poate astazi va fi o zi in care nu ma voi simti atat de singura? ...Multumesc...