Ne-am lăsat purtați de val…
de nebunia trăirilor noastre…
de visele ce ne răscoleau somnul…

Am reușit să ne desprindem
de lume, de rațiune
de legile impuse de cei din jur.

A fost ca un vis…
A fost o nebunie meteorică
A fost o rătăcire pe tărâmul sentimentelor.

Dar ne-am trezit amândoi
Pustiiți și goi.
Am refuzat singurătatea
Și am gonit-o parțial
din viețile noastre.

Dar ea apare mereu
La fiecare răscruce
Și ne amintește că:
singuri suntem mereu
singuri ne naștem și murim
singuri ne purtăm povara existenței.

Oare chiar așa o fi?