Preludiu

Într-o noapti-ntunicoasă
Soarili lușea pi șer,
Iară ea cu barca-n casă
Și plimba ca un boier.

Niști oamini di hârtie
Cu mustăți di cașcaval,
S-au suit în deal la vie
Și mâncau carni di cal.

Pufi, chisâca lui Atropa

Șini dracu-a auzât
Pufi cu nume dă zât,
Nu m-a amuzat di fel
Zât cu numi di cățel.

Porc mâncând din farfurie,
Nici mâță în herghelie,
Niși în dex n-o să găsești
Câini cu numi pisicești.

Cu Atropa nu-i mister
Duși umor și in șer.

Că ea, Atropa, măi să fie,
Fași umor și poezie,
Să știi că și-n Agonie
Ea ți-aduși comedie.

Epilog

Năzdrăvănii de le dorești,
Doar la Atropa le găsești.
Atropa nu e pesimistă,
Este o mare umoristă.

Di acuma hopa, hopa,
Merji și în Europa,
Și la ultima strigarii
Atropa e și mai marii.

Rog nobilimea de pe Agonia să pună
tirul artileriei pe aiastă poezie.