numai despre mine

de-acum voi scrie numai despre mine,
cum
întâmpin dimineața cu zgomotele serii
înfipte
în creștetul memoriei
cu fiorduri din ce în ce mai adânci

cum stăpânesc
dormitorul părinților
mai mult decât se cuvine,
să-mi cultiv orgoliul
printre molii
și femele de țâmțari malaxând
lichidul infect al venelor.

mulțumesc cumsecade Celui ce mi-a păstrat
încuietoarea ușii de la apartament închisă,
la fel Celui ce mi-a astupat urechile în fața
viiturii de zgomote (că tot e de actualitate)

Apoi am să scriu numai despre pomul meu
când își leapădă frunzele de sticlă
sub roțile automobilelor
care alunecă pe străzile din jur către
scuarul central
cum ar invada
larvele miezul unui măr
verde mai mult decât se cuvine,
din toate direcțiile cad
de mână cu tine,
prietenul meu necunoscut, când te
întâlnesc la cozile din vămi
spre orășelul transilvan


ies la braț cu gândul

rugăciunea de dimineață
face bine oricărui bucuros că a traversat
râul crepuscular al celeilalte vieți

desprinderea din alteritate e un premiu
menit celor care știu să se trezească

recunoscători pentru stâmpărarea setei
de copilărie și incomensurabilă adolescență
ori doar foamea de necunoscut într-un șir oniric
al senzațiilor.
Instinctul de conservare – singura
șansă pentru aventurierii naivi lipsiți de consistență

ies la braț cu gândul acesta să te întâlnesc
prietene din provincia provinciei
măcinat de griji ale vieții
stereotipic încercând să ieși din cotidian
atunci când scoți noaptea din noapte
pe-al zilei tern eșafod.