Stau meditativ și îmi imaginez forme verzi.
Dintr-odată fotoliul de sub mine ia foc precum o folie de celuloid.
Vine în ajutorul meu fata verde, stăpână peste mine și stăpânind focul.
Surprins de apariția ei ceva îmi țiuie în urechi, o fi de la tensiune.
O priveam mirat cum dădea din mâini stingând focul imaginației mele.
Foc atât de absurd în care mă aflam sărac în întâmplări neprăvăzute.
Flăcările imaginației mele îmi ardeau tâmplele și ochi, o vedeam mereu pe fata verde.
Strângeam în mâini cotierele fotoliului și mă rugam să nu fie adevărat.
Totuși era cât se poate de adevărat, dovada stătea sub ochii mei.
Fata verde s-a transformat într-un fluture care s-a așezat pe monitorul laptopului.
Din acel moment forme verzi au început să se unduiască la curbele imaginației mele.