Trei mâini. Trei mâini învăluite
în misterul cel mai profund,
trei mâini înlănțuite fanatic
asemeni unui criminal încătușat de-al său mormânt.


Trei mâini și-o fărâmă de iubire,
înrobită și ea de-o lege socială adoptată anapoda
de muritori. Un filosof și-ale lui dezamăgiri.
O poetă și-ale ei mistice versuri...


Trei mâini, dintre care una s-a rupt;
Fi-va oare crucea și capela păcătoșilor de pe urmă?
Au fi-va zmeul Aghiuță
zbenguindu-se-ntre catacombe?


Două mâini. Două mâini îndepărtate
ce se tămăduiesc între ele, amândouă doftoricind-o
pe-a treia. Vor reânoda ele nodul iubirii
acelor doi morți vii fără să aducă și suferința?