Arde iubirea în sobele burdușite
cu brațuri din stejari
Din hornuri iese fumul fericirii
care urcă spre ceruri

Doar vântul e preocupat
cu zădărnicirea împlinirii planului
Însă iubirea oricum și-atinge scopul
făcând noduri la inimi

Când vântul merge la culcare
atunci fumul urcă ducând
tainele iubirii către stele
îndemnându-le să iubescă

În fiecare noapte senină
stelele-și fac ochi frumoși
Între ele nu se vede fum
e o altfel de iubire