Cumva din partea cealaltă a oglinzii cineva ne privește cinic
Cineva ne deschide fereastra cineva o închide
Cineva ne vinde speranță cineva o răscumpără

De ziua mea tu nu ai mai plâns
În zadar îmi tot chemam morții la tine
ÃŽn zadar le picuram mir peste umbre
Cândva m-ai numit stăpânul fântânilor
Niște cioburi de stele printre care m-ai pierdut
Ochi de ciclop crescut într-o dimineață pe tâmplă

Cuvintele poemului recompun clipa de grație a nașterii
Cumva cerul ne cade pe ochi și se scurge albastru pe buze
Iar zilele rămase le-am pus la păstrat în oale de lut
Iar lutul lor mă arde până la sânge

Din orice parte a oglinzii aș privi văd doar cum lumina se scurge încet din frunze