Se lasă noaptea între noi, iubito
Și întunericul ne bea din sânge
Potopul de simțiri din iad ne-nfrânge
Zadar dumnezeirea am cioplit-o.

Preocupări asemenea, nătânge
Au fost de când și vremea a pornit-o
Psalmodia secunde. Fericito,
Fecioară, Tu, ne iartă nu ne plânge.

În orice dimineți ducând cafeaua
La patul adâncit în vise, gnostic
Pe chipul tău cu ochii merg de-a baua.

Iubirea are însă și un costic
Devii martir și grea îți este steaua
Când pleacă. N-ai același diagnostic...