miezul verii
bătrânii paltini romantici
cu frunze deja ruginii
încărcați de văratecul cântec
al cicalelor

principi(u)

știi prea bine
iubito
că buzele tale stau
în calea plecării mele

cum buzele guriței copilului
s-atrase de mierea borcănașului
tot așa-s atrase și ale mele
de mierea presupusă
încă negustată
a guriței tale

aminte-mi aduc
majoratul meu nesărbătorit
a doua zi plecam militar
fără să ne fi sărutat
îndeajuns

mai
demult flăcăii
plecau în cătănie

acum pleacă în cătarea
locului de muncă
EU
un loc al fericirii
speranța perpetuă

aș ține timpu-n loc așa
cum ține impiegatul de mișcare
trenu-n gară

sunt în așteptarea unuia
dar mă îndoiesc

de sub fruntea încrețită
de sub sprâncenele albite
ochii mei întristați slobozesc
nu doar două lacrimi

și totuși sper
măcar la atât
am noroc

curând
voi coborî
în camera inferioară
la subsol
normal