Scrie-mi pe tâmplă ceva nerostit
Care să mă dezlege de nereguli
Și-ntr-un foșnet sublim ce se-așterne tăcut
Pe cioburi de suflet spart să-mi vindec întregul.

Secunda s-a pornit pe-un drum ne-nceput
Zburdând printre promisiuni deșarte
Nu vreau să cred că mâine-i timpul ce de ieri pierdut,
ÃŽl caut ca pe-un semn de carte

E mult prea târziu pentru timpul din noi
Într-un singur fir de nisip ne-a cuprins veșnicia
Și nu sunt al meu cum nu ești a ta
Ne aparținem doar durerii
De a ne naște-n fiecare zi nemurirea!