Mama ascunde cuvintele
în spatele gândurilor,
acestea se încaieră, aleargă, sfâșie
ca niște fiare flămânde,
le adună totuși
din părul lor împletește ciorapi
iernilor viitoare.
Vin orele prânzului și-i cer de mâncare
ea se ascunde după așteptări.
Orele amiezii nu o lasă
să se odihnească,
secundarul amestecă veacul cu frânturile
copilăriei pe care le păstrează
într-un puzzle incomplet.
Obsesia sa timpul o copleșește,
așteaptă seara să-și plimbe singurătatea
la braţ cu amăgirile toamnei.