NEAM DE GRÂU
Noi suntem neam de grâu care-a răzbit prin ger,
Căci știm, fără lumină, să înfrățim sub nea.
Am dăinuit prin epoci ca marele mister,
Și-n prima săptămână, am fost născuți lunea.

Impenetrabil suflet, cu țeapănă credință,
Ne-am ridicat deodată din munți și din câmpii,
Noi încolțim mereu în nouă biruință
Și-n fir de grâu, ne împletirăm snopii.

La vreme de restriște, în amforă latină
Ne-am zăvorât sămânța eroilor străbuni,
Am așteptat în caznă o geană de lumină,
Un strop de apă lină, o nouă zi de luni.

Noi suntem neam de grâu cu boabe ce doinesc
Și-s frământate-n timp, cu oase și cu sânge,
Pâinile noastre ce-n lacrimi amare dospesc,
Trimise-s departe de gura ce plânge.

Neîncetat ne calcă vremelnic barbarii,
Pe trădătorii noștri, eroi i-au declarat,
Se chinuie-n van să taie din țară stejarii,
Căci lan izvodește din bob scuturat.

Noi suntem neam de grâu ce încolțește-ntruna,
Miracol pământesc dat de-o dreptate-ascunsă,
Plăpândul fir care-a înfruntat furtuna,
Divină taină, de nimeni azi pătrunsă.