miez al tuturor
amăgirilor

în fructul
de pe ramura cea mai înaltă
unde viermuiesc amintirile

doar coaja va rămâne
ca o lespede
pe mormântul absenţei

inima, ce şi-a dat singură
foc la casă
strigă, disperată, după ajutor

dar lacrimile n-o ascultă
şi picură, precum ceara,
pe coapsa hârtiei

ce risipă,
ce freamăt!


2 februarie 2025