de dragul mângâierii leii sunt pisici
caninii le-au crescut pân’ la bordură
de felinare cozile s-au frânt
bătute-n lauda ce le-a căzut din gură

m-am îmbătat și eu de piele goală
parfumul omului m-a zgândărit
sufletul însă deghizat în antilopă
e teacă unui lung otrăvitor cuțit

azi nu mai merg la circ și nici la teatru
dresorii spectatorii i-am mâncat
și m-am întors pe dos să port în frunte
semnul poverii dez-articulat