trebuie sa ma fi tot rotit
intr-o stagnare repetitiva
prea mult ingerata de blestemul cautarii
sunt-nu sunt, esti-nu esti
mi se facea din cand in cand de lumina
de lumina lui "a nu fi"
si inchideam ochii
ca sa nu ma orbeasca neputinta tacerii,
caci nu puteam tipa decat tacand
ferecata in mine va creionam
urme de oameni peste urme de ingeri
voi ranjeati ca sa-mi dovediti ca exit
multumesc, multumesc...
se-nalta o aripa ca sa ma-nvete caderea
iar eu urlam la maica-mea
ca numai ea e de vina,
numai ea m-a trezit din somn!
apoi ma creionam - rasarit rupt de cer
iar oglinzile isi strangeau cioburile, alergand,
caci nu puteam muri decat fiind.