Pe culmile speranței
aleargă al meu gând,
spre inima măicuței
ce stă în prag
plângând.

Să uiți valul durerii
al unui- IERI, măicuță
să-ntorci timpul
din gânduri de iubire
pentru a ta fetiță…

Cu lacrimile-n taină
ÃŽmi caut urma,
plâng…
În serile cu șoapte
din visele astrale
refac al vieții ghem,
prind firul de mătase
ce-a fost pierdut
mai- IERI

Încătușată-n lacrima
ploilor albastre,
stârnesc valuri
și clipa obosită
lustruită de ape
caste,
în taină s-a prelins
în palma mea
încinsă,
topind o zi de IERI !

20/Mai/2007/Măicuței mele !