- ce-ar trebui să fac, tată,
dacă mi s-ar porunci să cosesc întunericul?

- înainte de toate îți voi aminti
că întunericul soarbe din ulcica neagră
sângele cald și dulceag al păsărilor nopții
și apa amară a spurcatelor fântâni părăsite…

…e peste tot și niciunde,

ager și crud, hăituit de fiare sălbatice,
este într-un permanent du-te - vino…
și ține minte fiule,
întunericul n-ar putea exista
decât pândit de respirarea fierbinte a luminii!

iar de-l vei încolți totuși,
(în umbra rece a lunii,)
să-l cosești în roua dimineții;
dar nu-l uita snop ori căpiță,
după noaptea de priveghi,
pe miriștea boltită a stelelor…

întunericul trebuie întins într-un strat subțire
și uscat în hambarul orelor târzii
ale ostașilor uciși la datorie...

………………………………

acum, mă voi întoarce, dincolo de orizontul ierbii…

- noapte bună, vouă, fiule!