A coborât palid sufletul din tramvai
i-am mirosit fruntea printre alte flori
ale câmpului din palma lui ușoară,
s-a apropiat de ochiul meu stâng ca un vuiet
am deschis pleoapa întâia oară
și ochiul i-a simțit mirosul de suflet

Mi-a arătat păsările din cerul palmei lui verzi
am pornit amândoi spre inimă
un bătrân și-a aprins o țigară pe bancă
mi-am întors privirea, ceasul și-a cântat viața
sufletul obosit mi-a întins o creangă
din asfalt coborau căldura și ceața

Suflete, i-am zis prin zăpadă,
acesta e drumul spre pasărea noastră?
au trecut nopțile ca egretele toamnei
mi-a zis: vei fi și erai
i-am întins sufletului bătrân o piatră
pe bancă s-a făcut liniște,
astăzi sufletul s-a urcat în tramvai.