Fără îndoiala tu ești un crin
Cuvintele nu-ți pot cuprinde
Frumusețea
Și-n sufletul cuprins de dor mă-nchin
În vaza lui îți pun tandrețea
Să aibă hrană și lumină
Și lacrimi să-i ude-n vis tulpina
Încet să își deschidă floarea
Petală cu petală
Să-mi dăruiești parfumul lui
Otravă rară...

Etern să-mi fie somnul
Ca vaza de dor pietrificată
Doar de lumină întinată
Să nu mai aibă gură
De sărutat târziu
Tu ești un crin ce-a dăruit
Culoare... ce dacă,
Beat de parfumul lui
Sufletu-mi moare?