în curând gândurile mele
își vor închide ferestrele
trăgând obloane grele
peste amintiri
cuvintele nu vor mai fi
cuvinte
ci
se vor transforma în cuie
ce vor scrijeli în creier
până la sânge
condamnându-mă la tăcere

îmi va rămâne doar privirea
în care te voi lăsa
să citești toate poemele mele nescrise


dacă va mai fi vreodată dimineață