o întâlnești în diminețile răcoroase de vară
are trupul subțire și chipul familiar
se așază lângă tine
o privești emoționat
ea îți surâde slab

alteori o zărești trecând din compartiment în compartiment
în căutarea un loc liber

când nu o vezi
îi simți prezența într-o stație aproape pustie
unde nu coboară nimeni
în spatele unei uși închise
dincolo de fereastra prin care privești
într-o șoaptă pe care nu o înțelegi

uneori apare în ușă
șoptindu-ți numele languros
sau te așteaptă să cobori într-o stație aproape pustie

însă mai întotdeauna
te privește străin prin fereastră