Morganatice (II)

(Se dedică dacului Carpyus Aegyssus, fondatorul cetății)


Dealurile Sciției Mici
întind jos capete de căprioare,
de parcă pasc norii cu spinări
din ochii de cicoare neclipind.

Uscat de iarnă sub o coajă
pământul lumina iute-o-nhață.

În caz că ajunge-un vânt marin,
mai sănătos,
spinările line
devin greu de-urcat ;
vârful colinei
nu-i cerbul-totem
ucis de Harap-Alb ?

Apusul coboară cerul în bălți
iar zorii pescuiesc stele din setci.

Decor megalitic.
În luptă cu solul,
umil, păducelul
ultim idol crește
având ace ritualice,
veșmânt veșted.
Furtunile nu-l rup,
îi duc rodul roșu.

Idolii păducei
ies din movile de nea
ca pașalele ce smulg
cadânelor feregeaua.

Dați-le beteală
de la festin
zonelor viticole,
codrilor întinși –
să-și acopere
crăpatele mâini,
să-și dezghețe
hercinicii umeri !