Cad frunze palide in miez de toamna, miros de amintiri dospite-n Test
Se-nalta catre ceruri ruga mamei, eu nu 'nteleg nimic si plang si atipesc
Cad fluturi de matase peste campuri, si cat privesti cu ochii totu-i alb
E anotimpul toamnei troienite, al zanelor cu ochii de smarald.


Din zarile scaldate-n dulcea roua, bate un vant napraznic catre sat
Copacii imbatraniti de asteptare, spre zarile inalte au plecat
Cerul cu ochii goi si-n lacrimi inodati, priveste in tacere si-ntelege
Pamantul mirosind a crizanteme, se scutura de om si de pacat
Nu mai exista nici un fel de lege, in toamna omenirea a-nghetat.

Cad amintiri de iarna timpurie , cad lacrimi reci din inaltul vazduh
Cad fluturi de matase peste-ntinderi, iar eu il strig in van pe sf. duh.