la voi privea scheletul și zâmbea:
aceste semne? garduri sub vopsea
timpul trecut o râcâie o spală
rămâne lemnul sfânt în pielea goală

ochii în cap îmi sunt ca două fructe
aduc din cer uleiul prin conducte
și numai ziua pare îmbrăcată-n ceață
obtuză ca o aripă de rață

domestic și sălbatic: doi străini
tânjești la unul altuia te-nchini
un teasc sub roți dințate și cuvinte
îți stoarce tinerețea și te minte