mi-e greu fara tine,
orele trec dintr-un ceas
intr-altul
fara sa-mi dea crezare,
fara iluzii de bun ramas...

de toti ma tem
caci fara aripa ta
centru universului care eram
nu mai sunt
si viata, si moarte

imi par asemeni
bratelor pline de sete
din care te-ai smuls
cat zapada-i topita
si eu nepereche !

vai, cailor,
vai, muntilor!
cat v-am neiubit
si cat va caut azi
cu ochiul tuturor...

de zeci de ani,
de mii de vieti,
m-ascund de matca,
m-ascund de prund
printre poeti.