e prea multă noapte -
e ca și când aș spune
prostie...
de-atâta noapte
rămâi mai mult
singur.
nu-s de vină oamenii!
vinovată e noaptea,
tăcerea.
astea două
înseamnă prea mult.
mereu curg din noi tăceri,
tăcerile nopților,
ale singurătăților...
desenate,
fără cuvinte,
le simți în singurătăți.
le simți,
privești neputincios
viața, o imensă sală de așteptare
spre veșnicie.
bine că n-o gândim;
am muri de două ori altfel.
... viața înseamnă fel de fel de morți,
care de care mai dureroase.
suntem deja morți!