Nu pentru ierarhii sunt eu pe lume.
N-am venit sa-mi faca altii un nume.
De ce orgolii seci si clasamente multe
cu atotstiutori ce nu vor sa asculte?

Ne asezam intre un zero si un infinit,
nu recunoastem ce avem de implinit,
nu mi-am dorit averi fara vreun cules,
mi-ar ajunge gandul ca ne-am inteles.

Acum e plina lumea de fete exaltate,
fara pareri de rau,cu armonii pictate.
Se acopera cu o minciuna declamata
si-o crede chiar daca este reclamata.

Nebunii nu accepta rimele placate,
decat prin cuvinte pline de pacate,
stau ascunsi dupa o neagra draperie,
scaldata in lacrimi de falsa bucurie.

Eu am venit si am sa plec plangand;
vreau sa ramana doar un singur gand;
cand voi muri,eu voi ramane-o boare
si pe-al meu mormant va creste o floare.