Era într-un amurg de nimicuri
când viața vroia să-mi treacă de diguri.

„Îți aranjez sentimentele în ordine firească,
le dau forme,
le ucid
sau pur și simplu le las să se nască.
Stau grămezi,
infinite virile,
ura de-o clipă
alături de iubirea ce se măsoară în mile.
Milă de tine!
Râd știrbă,
chircită ca o cârjă,
pe vine,
horcăi bine-dispusă
când te văd pierdut.
Când te simt aproape de moarte,
îmi dau jos chipul cel slut,
îți cumpăr nimicuri roșii și tandre,
te resuscit cu buchete de tantre.”

Iar eu am mai trăit ca un val
ce n-apucă să-și stingă spuma pe mal.