Mi-am lipit fruntea de fruntea ta, prietene !
S-au schimbat culorile, s-a înseninat...
E așa plăcut și bine la tine !
Gândurile mele s-au așezat comod.
Am ocupat toate colțurile, te-am copleșit.

Mi-am lipit palmele de palmele tale
până când ne-au albit degetele,
până ce au început să țipe celulele...
Hei tu, prietene...de ce ?
De ce mă lași să te copleșesc ?

Mi-am lipit pieptul de pieptul tău...
Inima mea prea aproape de a ta,
bătând foarte tare, inima ta batând bezmetic...
Unde începi tu ?...
Unde mă termin eu...?