să privim cum se topește lumina




mă pierd prin cântec ca un zbor desprins de pasăre
te știu dezbrăcată de mine
dar nu-ți zăresc goliciunea
cum nici o oglindă nu te poate zări
de atâta lumină căzută pe ochi
ca o ploaie de vară nebună
și nestăpânită

“vino – îți spun
să privim cum se topește lumina”
dar nu mă auzi
sau dacă mă auzi, nu mă iei în seamă
căci ce rost ar mai avea întâlnirea
când tu de fapt mă aprinzi
dar nu ca pe o lumânare
dar nu ca pe Steaua Polară…

tu mă aprinzi
cum se mai aprinde lumina
brusc
în sala de spectacole