lui Claude Sernet


Și azi dimineață, în livrea de mareșal, lacheul sigur și plin de sine îți oferă corespondența pe tavă de argint. Între lama de fildeș și falange, fiecare plic tremură. Dar scrisoarea ce o aștepți de mai mulți ani, scrisoarea neprevăzutului, n-a sosit nici azi dimineață.

Sufletul tău e fărămițat și te doare în lintea din prundișul pe care treci grăbit și indiferent. Un microtom te-a laminat în fiecare obiect ce atingi. Te cunoaște fiecare gară și-ți face bezele de soră, iar fiecare șef de tren ți-e frate. Semaforul ridică brațul imperativ: mai departe, și tu treci prin subțioara lui când un ochi clipește verde. Omida trenului ți-a substituit ritmului tău intern o anumită trepidație. Fiecare linie ferată nu se va sfârși nicăieri, fiindcă sunt două. Un colier din pachetele de vată ale vagoanelor cisterne îți ciocnește pupila neprevenită și se ascunde în camera neagră. Ai încercat toate stupefiantele. Somnul te-a părăsit precum o casă pustie. Îți trișezi zilele inutile (de ce zâmbești atunci?) și te simți asemenea foiței galbene ce mototolești când deschizi pachetul de tutun. Altoiul, copilul vitreg al pomului, e totuși mai bine dezvolat decât pe mlada de origine: trece o zi - fără să fii complimentat? ("Ce bine arăți!") Þigara e răsucită cu dexteritatea chelnerului care face piruete costumat cu douăzeci de tacâmuri, farfurii și pahare. Morfina ți-a dăruit-o lanul cu maci în care oscilează tot atâția echilibriști purtându-și capul în vârful baghetei magice. Repertoriul visului s-a epuizat curând. Atunci ai golit vestiarul pentru marea pantomimă în care ai fost - prin spat de Islanda - și actor și spectator. Ca să te asiguri că trăiești pe pământ, ai umblat în patru labe și ai mușcat din întâmplare prima pulpă întâlnită. De atunci porți în incisivi nostalgia unei fete proaspete și vrei fiecare pulpă arac al gurii tale. Meteor, dizolvă-te și soarbe cu paiul întors grogul din ventricule. Scrie! Ai vrut fiecare frază să ascundă explozia unei păstăi dehiscente. Să lovească sărutând, să pună piedieci creierilor de gelatină, să placă fără să știi de ce. Să fie scrisul bricheta unei sonde incendiate iremediabil, o serpentină de absurd pentru lectorul exasperat. Din literele pe urma peniței au crescut salamandre îndoliate. Vocabularul găunos ereditar din dicționare l-ai înfășurat cu fularul magic, instilându-i un sens altul și mădularele panterei. Ai văzut bâtlani în Rubens și, după ce ai pus nitroglicerină sub perna lui Dumnezeu, ai aprins fitilul poemului - altarul din incandescența visului. Ai iubit sau nu? Te întrebi de câte ori pe zi, fără să știi [a] răspunde? Totuși a fost un stupefiant pe care răzușa amintirii sângeră. Þi-ai fi dorit fiecare paragraf din poemul vieții pur ca floarea de lotus, pur ca laptele băut într-un staul, abia filtrat din ugerul cu boboci de catifea roză.

*

Pagină de notații din carnetul zilnic:
Constanța, 7 August 1923. - În poarta moscheii se împart felii din pâinea liniștii și se împrumută papuci din rafie care ascund pașii ghetelor cotidiene. Tu, care-ai schimbat pe Procust în patul atâtor neliniști, încerci chinul plăcut din stupefiantul tăcerii. Nu ești singur în această zi a tăierii berbecilor. Agnes, cu mâna aburită, ține sufletul tău de mână. O pietricică de azur i se rostogolește privirea surprinsă de inedit și fiece șoaptă îmbracă puful piersicilor. Urmează spectacolul exercițiilor gimnastice cu trupurile curcubee, când fruntea scandează săruturi - allah iucber - pe covorul sfânt și roșu. Manechine din carnavalul Veneției, capetele lor devin lampioane. Descifrezi în sforile din versetele pergamentelor teniile lui Mahomed. Gustă, Agnes, o linguriță din nisipul zidului: e tot ce a rămas din Meca noastră (Ascultă ce drum lung eeeee sună). La plecare, te-am sigilat în turnul fără volum și fără scară (pentru că turnul era frescă și tu nu-i găseai rost) și, din templul cu liniști de dromadere, am furat, pentru caleidoscopul din gofrajul gândurilor, vitraliile.

*

Ai încercat sărutul Steyerului, dar ai ratat și ultimul stupefiant pentru o colecție de cicatrice. Acum îți pipăi pulsațiile creierului în albia osului absent de lângă tâmpla dreaptă. Apasă indexul! Îți amintești? Privește dinții de platină fixați de Marcu pe rămășițele celor scuipați. Te plictisește pleoapa cu vâna ce și-a frânt circulația și e mai puhavă; iar steaua roșie - carte de vizită în mijlocul frunții - e câteodată cometă.