Marele gânditor, poet și filosof ucrainean Hryhorii Savych Skovoroda a dorit ca pe piatra sa funerară să fie săpate următoarele cuvinte: «Lumea a alergat după mine, dar nu m-a prins». Ferice de acest om care la sfârșitul călătoriei sale pe acest pământ a putut rosti asemenea cuvinte. Eu unul aș vrea să mi se scrie pe cruce «Am fost sclavul acestei lumi, iar acum sunt liber».
Dar iată o mare dilemă, un mare semn de întrebare, poate mai mare decât toți anii vieții mele: Este moartea un sfârșit sau nu?.. Iar dacă nu,_atunci ce urmează?.. Voi fi liber după moarte?..
Am găsit în Evanghelia după Ioan o soluție care m-ar putea face liber, o soluție care m-ar dezrobi chiar acum – aici pe acest pământ. O soluție oferită de Isus Cristos : «… veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.»
Da! Este destul de limpede și pare foarte simplu, numai că înainte de acestă soluție, Isus pune o condiție: «Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; – după care continuă: Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.»
Deci ca să devin liber, trebuie să cunosc adevărul, iar pentru aceasta e nevoie să devin ucenic al lui Isus Cristos! Trebuie să rămân în cuvântul Lui!
Aceasta este marea mea problemă a vieții mele – să devin ucenicul Lui Isus Cristos!
Tot am vrut să scriu o carte pe care s-o intitulez: «Nu pot să fiu creștin», am în vedere un creștin în adevăratul sens al cuvântului, căci și acum sunt creștin, alături de alte sute de milioane de creștini. La fel ca și ei de Crăciun cânt o colindă, de Paște iau lumină, spun «Cristos a înviat!» mă mai și rog din când în când, dar nu mă simt liber ci sclav – sclavul acestei lumi!