Ȋn dimineaÈ›a aceea însorită nu avea planuri. IeÈ™ise din casă cu unica dorință de a inspira razele soarelui È™i de a se îmbăia în căldura leneșă de august. Luase la rând toate magazinele È™i buticurile din cartier. Ȋi plăcea să intre È™i în cofetării, fără însă a mânca vreo prăjitură. Trecea doar în revistă cu privirea toate produsele din vitrină: ecleruri, savarine, prăjituri cu cremă de portocale, cu glazură de fulgi de migdale sau fursecuri cu alune. Arătau minunat laolaltă È™i îi induceau o stare de exaltare nevinovată. Și pentru că era vară, toate cofetăriile aveau È™i automate de îngheÈ›ată. Se gândi că nu a luat micul-dejun È™i că i-ar prinde bine ceva răcoritor, aÈ™a că își cumpără un cornet cu îngheÈ›ată de vanilie. Doar ce apucă să-i simtă gustul È™i cornetul îi scăpă din mână, lipindu-se de trotuar. Se aÈ™tepta la asta. Ȋn fiecare vară scăpa câte un cornet pe jos, iar vara asta era pe sfârÈ™ite È™i încă nu i se întâmplase. Luă un È™ervetel È™i-È™i È™terse picioarele răcorite de câțiva stropi de îngheÈ›ată.

ȊÈ™i ridică apoi ochii din asfaltul care i se topea sub sandale È™i privirea îi rămase agățată de firma din faÈ›a sa. Era o firmă cu litere luminoase, mari, aurii, care o ducea cu gândul la reclamele vintage ale circurilor din anii ’50. AFTERLIFE. Se îndreptă către uÈ™a închisă, cu gândul de a arunca o privire înăuntru, prin geam. Ȋn schimb, dădu cu ochii de o fată mignonă, cu rochie albă cu buline roÈ™ii È™i pălărie de paie. Era ea însăși, oglindită în geam. Curioasă din fire, puse mâna pe clanță È™i deschise. Sunetul jucăuÈ™ al unui clopoÈ›el îi anunță intrarea. Zâmbi din colÈ›ul gurii È™i se întrebă în gând ce fel de loc era acela, de mai folosea la acea vreme clopoÈ›ei la intrare. Cu mâna încă pe clanță È™i privirea înainte, realiză că se afla deja afară, cu spatele la magazin, È™i că tocmai ieÈ™ise. Se uită în spate, dar nu distinse decât aceeaÈ™i oglindire. Numai că de data aceasta oglindirea îi apărea prin uÈ™a deschisă. ȊÈ™i dădu seama că se afla de fapt în magazin.

Ȋnchise uÈ™a în urma ei È™i înaintă. Era o lume exact ca cea de afară, numai că de partea aceasta a uÈ™ii, ea era singurul personaj care anima cartierul. Niciun alt suflet nu mai era prezent. Se uită în ambele direcÈ›ii È™i după câteva secunde hotărî să se îndrepte spre casă. Intră în cofetăria de la care își cumpărase îngheÈ›ata. Era deschisă, dar nu se afla nimeni înăuntru. Nici prăjiturile proaspete din vitrină nu îi sugerau că ar fi fost aÈ™ezate acolo de cineva, ci mai degrabă dădeau senzaÈ›ia unor bibelouri de porÈ›elan fin ce stăteau de multă vreme pe rafturi. Ȋi trecu prin gând să meargă în spatele vitrinei, să guÈ™te una, dar nu îndrăzni. IeÈ™i din cofetărie È™i privi către staÈ›ia RATB. Un autobuz staÈ›iona È™i avea farurile aprinse în semn de pornire. Niciun pasager nu se afla în el. Locul È™oferului era È™i el gol. 'Ce bizarerie!', gândi.

Hotărî să părăsească acel loc È™i să se întoarcă acasă. Acasă-acasă. Se îndreptă cu paÈ™i fermi către uÈ™a magazinului È™i o deschise. Privi în afară È™i văzu furnicarul agitat pe care îl lăsase în urmă cu câteva minute înainte. Autobuzul tocmai pleca din staÈ›ie È™i era plin. Bătrâne cu sacoÈ™e grele se întorceau de la piață, copii cu câte un leu în mână roiau veseli lângă îngheÈ›ată, o femeie cu un mănunchi de lavandă se învârtea printre trecători È™i încerca fără succes să vândă plăntuÈ›ele frumos mirositoare. AgitaÈ›ia asta îi plăcuse întotdeauna, aÈ™a că zâmbi È™i se pregăti să se alăture È™i ea zumzetului. Ȋn aceeaÈ™i clipă, prin faÈ›a magazinului trecea un bătrân. Când ajunse în dreptul uÈ™ii, aceasta se deschise brusc È™i dinăuntru nu ieÈ™i decât o mână de cenușă care se dispersă repede în aer. 'Ce vânt puternic!', își spuse bătrânul. 'Și ce nori! Cred că o să plouă diseară.'