agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 59 .



Mai puternici decât furtuna
prose [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [pishica ]

2025-03-19  | [This text should be read in romana]    | 



Cerul gri își scutura norii peste lacul dintre munți. Picăturile reci de ploaie loveau oglinda apei, formând cercuri care se împrăștiau ușor, ca niște șoapte ale vântului. Rico, o broască săltăreață și mereu pusă pe glume, se ascundea sub o frunză de brusture, privind neliniștit norii. Lângă el, Milo, un peștișor argintiu, înota aproape de suprafață, fascinat de ploaie.
— Crezi că furtuna va fi mare? întrebă el.
— Nu știu, dar sper să nu fie la fel de rea ca data trecută, spuse Tavi, un rac roșcat, care ieșise din ascunzătoarea lui de sub un buștean scufundat.
Pepe, o țestoasă bătrână și înțeleaptă, își ridică ușor capul din apă.
— Nu trebuie să ne temem. Atâta timp cât suntem împreună, nimic nu ne poate doborî.
Însă vântul începu să bată mai tare, iar valurile din lac deveneau din ce în ce mai mari. Frunza de brusture a lui Rico se răsturnă, aruncându-l în apă cu un mic „pleosc!”. Milo îl prinse repede de o algă plutitoare, iar Tavi se grăbi să-l tragă mai aproape de țărm.
— Trebuie să ne adăpostim! strigă Tavi, uitandu-se îngrijorat la Pepe.
Lacul începu să se învolbureze și să se reverse ușor peste mal, trăgându-l după el pe Rico, care, lipsit de forță, încerca să se agațe de ceva.
— Rico! strigă Milo, înotând disperat spre el.
Tavi se repezi în apă și, cu cleștii lui puternici, încercă să prindă piciorușul alunecos al broscuței. Dar curentul era prea puternic. Rico era tras tot mai departe.Pepe, deși greoi, se scufundă adânc și își folosi carapacea ca un scut împotriva valurilor, blocându-le calea.
— Rico, prinde-te de mine! spuse el cu vocea sa calmă, dar fermă.
Cu ultimele puteri, Rico își întinse lăbuțele și se prinse de marginea carapacei lui Pepe. Milo și Tavi îl împinseră din spate, ajutându-l să se suie.
— Țineți-vă bine! avertiză Pepe, pornind încet spre țărm, luptând cu furia apei.
Vântul bătea neîncetat, iar ploaia cădea în rafale, dar cei patru prieteni nu se lăsară învinși. Împreună, reușiră să ajungă la un loc mai sigur, un mic delușor de pământ unde apa nu ajungea.
— Rico, ești bine? întrebă Milo, tremurând de emoție.
Broscuța dădu din cap, epuizată, dar cu un zâmbet slab.
— Da... mulțumită vouă.
Pepe îi privi cu căldură.
— Asta înseamnă prietenia. Să nu-l lași niciodată pe cel de lângă tine să se piardă.
Furtuna începu să se potolească, iar cerul cenușiu se destrămă, lăsând loc razelor calde ale soarelui. Lacul își recăpătă liniștea, iar valurile se domoliră.
Milo făcu o săritură de bucurie în apă, Tavi se întinse obosit, iar Rico suspină ușurat.
— Să nu mai trecem niciodată printr-o furtună ca asta!
Pepe râse molcom.
— Dacă vom trece, o vom face împreună.
Raze calde mângâiau lacul, iar ultimele picături de ploaie alunecau de pe frunzele de brusture. Natura își regăsise ritmul, păsările ciripeau din nou, iar broscuțele își reluaseră concertele de seară. Cei patru prieteni rămăseseră tăcuți pentru o clipă, ascultând liniștea reîntoarsă.
— Cred că am învățat ceva astăzi, spuse Tavi, jucându-se absent cu o crenguță plutitoare.
— Da, că furtunile vin și pleacă, zise Milo, înotând în cercuri largi.
Rico, întins pe spate pe o frunză, privi cerul acum senin și se lăsă legănat de apă.
— Am învățat că e bine să ai prieteni care nu te lasă să te pierzi... chiar și atunci când valurile vor să te tragă departe.
Pepe dădu din cap aprobator.
— Și mai e ceva, spuse el. Voi toți sunteți curajoși. Fiecare a făcut ceva pentru celălalt astăzi. Asta înseamnă o prietenie adevărată.
Rico, Milo și Tavi se priviră, iar apoi izbucniră în râs.
— Dacă e așa, ce-ar fi să sărbătorim? propuse Rico.
— Cu ce? întrebă Tavi suspicios.
Rico sări sprinten în picioare și își dădu jos câteva alge de pe spate.
— Cu un concurs de sărituri! Cine sare cel mai departe în apă câștigă!
Milo chicoti.
— Fără supărare, dar eu sunt pește. Eu câștig din start!
— Atunci ai un dezavantaj. Trebuie să sari din afară! spuse Tavi, râzând.
Pepe dădu ochii peste cap, dar îi privi cu blândețe.
— Voi sunteți furtuna mea de fiecare zi. Dar una frumoasă!
Și astfel, într-o seară senină, după una dintre cele mai mari încercări ale lor, patru prieteni își întăreau legătura prin râs, joacă și bucuria de a fi împreună.




.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!