Unul dintre prietenii mei se numește Suzuki.Este un om simplu, pe care lumea îl consideră în general prost.Totuși, el a trecut printr-o serie de experiențe de viață, pe care le-am realizat în scurte episoade, asemănătoare unor pietre prețioase, înțelepciune închisă la rândul ei in legături de aur și de argint, toate acestea, alcătuind ceea ce aveam să numesc mai târziu, -"Năzdrăvăniile lui Suzuki." Nu trebuie să vă placă în mod expres.Dar dacă întâmplările lui, dincolo de zâmbet sau de hohotul de râs, or să vă facă să cădeți pe gânduri, o să aveți de câștigat.
Despre flirt.
"Suzuki, o întreabă pe o fată:
-Ia spune, draga mea, vrei să flirtăm împreună, sau preferi să îți arăt salteaua mea cu apă?
-Care este diferența?-întrebă curioasă fata.
-Flirtul nu ne costă nimic, pe când pe saltea, am dat două milioane de lei."
Tot despre flirt.
Suzuki, s-a dus la alimentara, și când i-a venit rândul să facă comanda, i-a spus vânzătoarei:
-Dați-mi o sticlă de ulei.
-Flirtezi cu mine, sau vorbești serios?"
Despre fericire.
Un flașnetar avea un papagal.De câte ori trecea pe lângă ei, Suzuki, punea papagalul să tragă un bilețel.Acolo scria mereu același lucru:
"Prima dragoste este cea mai frumoasă."
-Nu este de loc adevărat.-Se supără într-o zi Suzuki.-Prima mea muiere, vorbea mult, se uita sașiu, și era știrbă de dinții din față, deși ea susținea că avea strungăreață.Nu mai spun că era atât de proastă, că mereu mă confunda cu vecinul Vasile de la trei, cu care am găsit-o de multe ori in pat.
-Dacă ai văzut toate astea, de ce te-ai mai însurat cu ea?-l-a întrebat mirat papagalul."
Despre căsătorie.
"Căsătoria seamănă cu o casă.Construiți la ea cât mai multe ferestre, ca să intre soarele, și cât mai puține uși, ca să nu fugă nevasta."
"Suzuki, a întâlnit pe un site de matrimoniale, o femeie și i-a propus să se ia amândoi.
-Dar tu ce defecte ai?-L-a întrebat femeia.
-Sunt orb din naștere.
-Și atunci cum scrii la calculator?
-Cu piciorul stâng.Nu dragă.Folosesc scrierea Braille.Dar tu, ai defecte?
-O nimica toată.Un ochi de sticlă.Dar să știi că este de Jena, și văd foarte bine cu el, mai ales literele mari de tipar.
-Dar altceva, mai ai? Fii sinceră, pentru că simt că îmi ascunzi ceva.
-Mai este ceva, dar mă rușinez...
-Te rog.
-Am păr pe picioare.
-Și nu poți dragă, să-l epilezi?
-Nu, pentru că în primul rând, este moștenire de la mama.
-Și în al doilea?
-Este merinos.Și dacă stai să te gândești puțin, la iarnă când o să vină frigul, cu ce ne învelim?"