Curățenie de primăvară...
nu mai miroase a fum de țigară în bucătăria, care acum își scoate pereții albi în afară, precum o femeie sânii voluptoși, pe care o pancardă invizibilă urlă din toți plămânii: ”privește dar nu atinge”.
curățenie de primăvară ar trebui făcută și aici... inlăuntrul meu, unde totul e de-a valma ca și centrul capitalei, plin de buldozere și utilaje grele, mușcând care mai de care din buricul târgului...
până și cămara s-a americanizat... de mâine va fi dresing-room. Toată lumea știe că așa mi-a venit, nu că sunt prea multe haine și că apartamentele ceaușiste sunt atat de mici încât mai transformi o cămară într-un șifonier. Cât de multe mărunțișuri trebuie aruncate... dumnezeule... de unde și cum s-au strâns?
se sparge un borcan. cioburile lui le simt până în glandele lacrimogene. deci... asta era cauza pentru care zăpada de ieri se-mbrăca-n fustă roșie, dansând languros în parcul Tineretului, bătându-și joc de irișii mei...


-- Mai uită-te o dată înlăuntrul ăla... n-ai nimic de aruncat?
-- Aș avea... dar... sunt mult prea adânci. nu e o simplă cămară.


Găsesc o sticlă cu vin(începută)... vin fin de la mama lui. cred că are vreo trei ani... l-am adus din Italia, pe vremea când îmi plăcea să zbor deasupra cuiburilor de cuci...
ROSA REGALE...
ce-ar fi să-mi pun un pahar? am și pahare speciale(încă mai am)...
Chiar dacă nu consum îmi este destul de ușor să recunosc finețea licorii. săracul de el... a sfârșit, după o perioadă destul de lungă uitat într-o cămară ceaușistă, în interiorul unei necunoscătoare. nedegustat... având doar rolul stingerii vulcanului ori... somnul de după... pentru că... cine dracu mai e în stare să termine începuturile...?!

--- Totuși... de-acolo nu arunci nimic?
--- Acum? sub amețeală? și dacă mâine îmi va fi dor de mine? de plinul ce-mi macină măruntaiele... pentru că... inimă de unde? am multe perechi de cizme, pantofi, care mai de care mai colorați ori mai înalți... dacă aveam o singură pereche de încălțări, poate acum știam că ea m-a trădat, împrăștiindu-mi mușchiul cardiac prin locurile pe unde am iubit, poate că aș fi avut pe cine lua la-ntrebări... așa... care dintre ele mi-au scurs, pe unde, sângele?
afurisită cămară... mă dor pereții, acum goi. își înfige dinții în somnul meu și în vinul fin italian. își prăvălește fruntea în creștetul meu cu atâta putere de parcă ar vrea să mă arunce cu trup cu tot în curățenia de primăvară...
afurisită cămară!

--- Care dintre ele...?