agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-09-12 | [This text should be read in romana] |
O zi de scoala
Noaptea impleteste vise de nemurire in timpul somnului meu. Animale fantastice se lasa invinse de taisul sabiei mele. Prieteni salvati imi cad la picioare in eterna recunostiinta. Fara constrangerile unei lumi materiale, fara grija zilei de maine, visul ma poarta pe aripile imaginatiei. Tocmai ma pregatesc sa injunghii blestematul balaur cand ... ochii mi se deschid si ... ... e de-abia 5:00, mai am inca o ora de somn. Desteptatorul credincios se afla la capul meu pentru orice eventualitate. Deci unde ramasesem? Ah da ... sabia mea se implanta curajoasa in in inima dihaniei care, uimitor se transforma intr-un print fermecator ce ... Ihhhh ... sunetul acesta infernal, se vede ca dihania nu vrea sa se lase asa de usor invinsa. Sunetul repetat ,, ding ding ding ding ding '' nu vrea sa-mi lase in pace urechile, iar decibelii se inmultesc periculos in creierul meu muncit de vise. Tocmai ma pregatesc sa las balta lupta cand incet, incet, o voce blanda se apropie de timpanul meu lezat si-mi sopteste - daca pentru un om adormit exista asa ceva - incet : - Puiule, scoala-te! E deja 6:30 si o sa intarzii la scoala ... Dumnezeule mare ... din toate zilele din saptamana de ce a trebuit sa fie astazi luni? Parca aseara adormisem cu o teribila migrena in urma saptamanii de chin pe care am petrecut-o la scoala ... Si acum trebuie sa ma trezesc cu noaptea in cap, si mai ales, trebuie sa ma duc din nou la scoala si sa fiu gata pentru o plimbare prin cele mai indepartate taramuri si anume cele stiintifice, cu cele mai ciudate si mai straine limbi posibile. Ca exemplu o sa reproduc niste fragmente cel putin ciudate din diferite manuale de limbi straine: un capitol dintr-una se numeste ,,Omotetia'' si se pare ca vorbeste despre ceva cum ar fi ,, procedura HP4TM pentru lucrul cu caseta'' sau ,,algoritmi care necesita recursivitate indirecta''. Ciudat ... - Mama, imbraca-te mai repede si hai sa mananci ca altfel o sa intarzii ... se aude o voce din bucatarie. Acum incepe partea cea mai frumoasa a unei dimineti premergatoare zilei de scoala? Oare eu ... cu ce ma imbrac? Ma simt ca si cetateanul turmentat in toiul alegerilor ... In fusta parca nu merge pentru ca niciodata nu gasesc una care sa aiba o lungime perfecta pentru picioarele mele incercate de vanatai, dar pantalonii ma enerveaza pe fata pentru ca nu sunt niciodata destul de mulati. Gasesc in final o bluza albastra care nu este nici ea destul de decoltata ... nu, nu merge nici ea. In sfarsit, trag pe mine o camasa, si ma imbrac cu eternii blugi, doua maini imi ciufulesc parul si ma simt gata sa infrunt oglinda. Mai bine nu ... Trec direct in bucatarie unde tronand pe masa gasesc 3 felii de paine prajita cu unt si niste ceai. Nici una dintre ele nu-mi zambeste pe gustul meu, si le las balta in farfurie. Inainte ca mama sa se prinda de miscarea mea, fug din bucatarie, inhat geaca si ghiozdanul facut in graba si ma indrept catre statia de autobuz ... Bineinteles ! Masina a trecut din nou pe langa mine si soferul mi-a zambit flegmatic in timp ce-mi inchidea usile in nas. Asta e... Profa va trebui sa ma astepte putin pentru a incepe ora. Cu viteza unui melc, urmatorul autobuz se indreapta usor catre liceu, casa a viselor mele de culturalizare ... Langa el, Cismigiul ma atrage in fiecare zi mai puternic ... De la fereastra clasei pot visa in voie la cai verzi, nu numai in timpul celor cateva minute de pauza. Ce noroc ... Am ajuns totusi printr-o minune inaintea profei, dar nici nu apuc sa ma asez bine ca usa se deschide si ... mai bine nu va spun cine intra. Ne ridicam in picioare, si cu un glas care se spera a nu avea nici un pic de intonatie, raspundem la salut: - Buna dimineata, doamna profesoara ... Incercam vitejeste sa rezistam asalturilor periculoase prin materie, dar numai putini scapa nevatamati din uraganul stiintei. Aceia dintre noi ramasi, ne bucuram in sine de 5-ul pe care am reusit sa-l furam. Ochi infrigurati privesc cu grija mana tremuranda pe care se afla obiectul salvarii noastre, ce masoara in secole ora de curs si in miimi de secunda pauza. Ne privim unii pe altii cu speranta, mai sunt doar 15 minute. Rugaciuni se indreapta catre cer ,,poate a uitat ...'' Nici o sansa ,, - Copilasi, – diminutivul este doar o formula care pe un plan indepartat, psihologic, ar trbui sa inlature traumele post-extemporale – scoateti o foaie de hartie”. Creioanele alearga infrigurate pe hartie pentru a acoperi subiectul intr-un timp care nu este niciodata de ajuns. - ,,Creioanele jos!” Nici o secunda nu este pierduta, deoarece in acelasi timp se aude ca un adevarat izbavitor, sunetul clopotelului. Din pacate azi nu putem spune ,,Salvat de clopotel ! ” . In sfarsit pauza, prima pe ziua de azi si din fericire nu ultima. Odata iesiti din clasa, parca picioarele nu ne tin sa ajungem mai repede in parc! Dupa ce ai ajuns in fata liceului totul e o.k. deoarece esti invaluit in omniprezentul nor de fum de tigara, care te acopera si te protejeaza de ochii curiosilor. In acelasi timp, o expunere prelungita poate sa-ti aduca efecte secundare neplacute. Poate din aceasta cauza au facut pauza numai de 10 minute. Din cand in cand, pe strada se aud voci cu adevarat scandalizate. Toate incep la fel ,, cand era bunica fata … “ si se termina cu ,, … tineretul din ziua de azi nu mai are nici un respect pentru invatamant si batrani! “ Totusi, in pauza timpul este sfant. Tocmai cand impreuna cu colega mea, imi clateam si eu ochii cu niste prospaturi, se porneste un dute-vino in liceu, care imi bulverseaza complet capacitatea de asimilare a informatiilor. Ce se-aude? Ce s-a intamplat? Toata lumea alearga inebunita in toate directiile, care pe unde nimereste si pe unde se opreste … Bineinteles, s-a sunat de intrare. Lasa ca-l prind eu intr-o zi pe cel care apasa pe masinaria aceea infama. Vede el ! Alta ora, alta profa, mereu altfel, mereu acelasi lucru. Orele de curs alterneaza ca si cum ai viziona un film de groaza, cu scurte dar binemeritate pauze de refacere a creierului si de intregire a sanatatii mintale. A venit ora critica: 12:30. Vin ‘aia mari! Printre ei, bine ascuns se afla si viitoarea mea cucerire. Din pacate azi nu am reusit sa gasesc nici un specimen acceptabil. Ma intorc resemnata in clasa si sper la o reusita in viitorul apropiat. Si am fost indreptatita sa sper … Cine merge pe culoar , drept in fata mea? EL, bineinteles. Ma indrept si eu incet si cu atentie in directia lui, cu ochii in orice alta parte, sperand din nou, la ceva neprevazut care sa ma arunce drept in bratele lui. Din pacate trece si el, ca toti ceilalti, pe langa mine, fara sa vada, fara sa auda bataile inimii mele. Ehhh … am eu alta data ac de cojocul lui. Am terminat toate orele, s-au dus toate pauzele, si ma indrept spre casa cu un ciudat sentiment de implinire. Ajunsa, jur razbunare sortii nedrepte in timp ce ma arunc furioasa asupra farfuriei cu mancare si mazgalesc cu nerabdare cateva randuri ce poarta numele de ,,tema pentru acasa”. Adorm cu gandul la EL, dar dimineata ma trezeste intotdeauna inainte de a putea omori balaurul. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy