ma intreb... de ce pastrez amintirile ce nu-si mai au rostul?
ce de mai am inca speranta in trecutul ce a fost?
poate scanteia mai e. dar noi nu mai suntem aceasi. relatii s-au format, relatii s-au destramat. toate trec pe langa noi, ne marcheaza intr-un fel sau altul. suntem prieteni. imi aduc aminte ca inainte de a fi impreuna, noi nu am fost prieteni. n'am putut. poate din cauza ca ma enervai atat de mult. poate aceasta opozitie ne-a atras. a fost o relatie plina de scantei. asa ne certam, asa ne impacam, asa s-a terminat. acum ne vorbim de relatiile pe care le avem. nu mai exista gelozie. totusi... uneori mi-e dor de tine. de cum eram noi cand eram impreuna. sunt amintiri... o vreme am incercat sa le uit, apoi le-am acceptat, iar acum le rasfoiesc. ca pe o carte. poate ca am avut si noi cartea noastra. dar am distrus-o. si viata merge mai departe. fie ca vrem, fie ca nu. ma intreb... mai poti construi ceva pe urme ce dovedesc ca acolo a mai fost construit ceva? oare rezista asa ceva?
in ultimul timp am fost si m-am simtit singura. si nu m-am gandit la tine deloc. la inceput, dupa ce s-a terminat, obisnuiam sa fac asta. poate ca am trecut intr-adevar peste. de tot.
in curand, ne vom intalni din nou, dupa multa vreme. oare e mereu nevoie de miracole? poate uneori, desi se pot intampla, e mai bine sa nu.
acum mi-e usor sa vorbesc despre ce a fost. atunci nu puteam. erau prea multe sentimente ce se amestecau jucandu-se in sufletul meu. uneori ma intreb... eu chiar am suflet?
poate vom mai fi impreuna la un moment dat. atunci n-am sa inteleg de ce, cum nici acum nu inteleg. poate din amuzament, poate din dorinta de a aduce trecutul inapoi. o sa fie sec. fara sentimente. tot ce-am putut simti alaturi de tine, s-a stins atunci.
eu obisnuiesc sa ma hranesc cu bucati din trecut. dar nu si cu sentimentele de atunci. doar cu amintirile ce mi-s dragi.
... dar uneori lumea e frumoasa, chiar si prin ochelari de soare vazuta.