Umbre inaripate cazute din culorile curcubeului
Ratacesc singuratice prin noaptea adanca.
Ma macina gandul uitat in geneza sarutului,
Epopee scrisa pe-o scoarta de stanca.
Si din inaltul uitat de zbaterea pleoapei
Inundat de lumini calatoare
Se lasa peste lume luciditatea soaptei
Nascuta din raze de soare.

Orgolii mai vechi sau mai noi amortite
Pandesc intr-un ungher de tacere.
Iluzii desarte de noapte sorbite
Cad dintr-un ochi de durere.
Si nuferi uitati pe lacuri albastre
Ca murmurul vietii-mplinite
Se leagana pe-oceane de stele maiastre
De iubire si dor prafuite.

Si din toata aceasta nebunie frumoasa
Pe care o strang naiva in palma,
Doar tu esti steaua mea – traire duioasa –
Ce-mi lumineaza viata in fiecare seara.