în fiecare dimineață
îmi scot gândurile
și le așez cu grijă
ca pe niște haine
de mers la biserică

le văd de bună seamă
pentru a mia oară
și zi de zi învăț din nou
să mi le port

niciodată nu trec de două ori
pe-aceeași stradă
și umblu rar
cu capul în pământ
de frică să nu mă trezesc cândva
că știu pe de rost
drumul spre casă