Cercări de sine îmi preling
ÃŽn luciul apei line
Dorind în van să îmi ating
Oglinda, să m-aline

În gândul ochilor din jur
Nu-mi regăsesc sclipirea
Lăsând un vis făr’ de contur
Să-mi spulbere zvâcnirea

Din poleit de filigram
De bani, reflexii slute
Distorsionează ce-mi doream
În deșănțate ciute

Cu-un gest amar de peregrin,
Ferit de-a lor glazură
Ascund tocite într-un scrin
Un paloș și-o armură

Întors spre frumusețea ta
Tânjesc să plămădesc
ÃŽn umeda privire-a ta
Iubiri ce mă-mplinesc

Dar nici în apă ori în bani
Nici tu, nici ei, nici arme
Nu-mi deslușiți dar’ peste ani
Decât figuri diforme

Și-atunci alene mă retrag
Mă oglindesc în mine
Din stihuri înfirip șirag
De lacrimi și suspine