Pe Dumnezeu nu-l întrebați ce face
Nu-l întrebați măcar, nici cum îl cheamă
Căci Dumnezeu, e acolo unde-i pace
Și-n fața lui, cu toți suntem de-o seamă


Pe Dumnezeu iubiți-l cât vă cere
Și nu-i urâți pe cei ce nu-l iubesc;
Mai bine să ne-ntoarcem cu durere
Spre tot ce încă nu-i dumnezeiesc.


Credințele nu-s teatru de război;
Nu-i mai presus, de toate, nici un crez
Și nu-s meschini cei ce nu cred ca noi
Și-nțelepciunea lor nu-i fără miez.


Cu Dumnezeu să nu facem negoț
Și-averi să strangem din vanzarea lui
Doar Dumnezeu e unul pentru toți
Și nu-i proprietatea nimănui.


Lui Dumnezeu, nu-i trebuiesc plocoane
Și nici arginți. Nu-i trebuie simbrie;
Nu-i trebuiesc colive și bomboane
Căci hrana lui, e-ntreaga veșnicie.


Pe Dumnezeu nu-l chemi la ore fixe
Pentru ca-n-tine-i pururea prezent
Nu în icoane sau în crucifixe
Ci-n sufletul și gândul inocent.


Cu Dumnezeu, nu facem învoială
Nu-l amăgim cu vagi promisiuni
Căci Dumnezeu, nu șade la tocmeală
Și, la comandă, nu face minuni.


De Dumnezeu, poruncile sunt date
Și le găsești întotdeauna-n tine;
Atâta doar că tebuie urmate
Înspre tărâmul facerii de bine.