primul lucru în dimineață ar trebui să fie aratul trupului dar
ți-ai demontat brăzdarele unghiilor privind urma de sidef
rămasă pe piele de la răsucirile prin textura nopții
prin textul dragostei

canalele orelor de după miez de noapte în emisfera nordică
gheizerele
și căldura pubiană apoi lacrimile din sud
către călcâie curgând
din ghețar
pulsul accelerat al vânătorii
ca o nesfârșită însingurare de cuvinte pedestre
când îl cuprinzi pe fiecare din noi și-l dobori
smulgând pielea și sfârtecarea ca o parte a clipelor
crescute chisturi de panică

atâtea ape plutesc prin aceste animale globoidale care dau
freaticul sine îmbrăcat în gesturi de lene
drumuri cu țesuturi reconstruite
și pași retezați din genunchi

(există o naivitate a morților erotice
la fiecare rezervă din acest babel cu ferestre adânci și vedere
spre grădina retezată din care-ți culegi
părți din familie
tu nu faci dragoste fără să știi că lumea are
o locuință în care nu se face niciodată curat
în care lucrurile stau împrăștiate forme de relief
moarte după prima pătrundere și tipăt ascuns)

și cuvintele întinse pe sub noi tresar lovite
pernele moi din întrebări
patul înalt din elemente de legătură așezate
clasificat
apoi țipătul tău din țipetele lor
ce transformă și înghit cu o foame roșie fiecare apăsare
fiecare parte a corpului care nu are un poem al său

apoi mă întrebi dintr-o dată
ce sex are textul pe care îl naștem
și-ți răspund speriat