pe câmpul de mătase tremur de frig
îndur totul numai să pot distinge
desenele ce se insinuează cu atâta finețe
pentru că ezit și mâna
mi se oprește dincoace de gest
durează ani lumină până să mă dezmeticesc
singura dimensiune în care cred
se întinde se răsucește
fără să-i găsesc marginile